ACTUL I
S-a simțit dintr-o dată microagresată, dar s-a liniștit când a văzut că nu era decât o buburuză rătăcită. Și-a scuturat abdomenul și s-a întors pe burtă. Soarele o îmbrățișa în căldură, marea aștepta la doi pași cu baia ei de răcoare, însă o neliniște nu-i dădea pace. Este oare buburuza o specie pe cale de dispariție? Nu știa și o măcina gândul că omorâse un animăluț inocent. Făcea ea oare parte din habitatul natural al buburuzelor și săvârșise o crimă în loc să ofere ospitalitate? Alt gând îi spunea că suferința este un semn de compasiune. Simțea bucurie la această consolare, dar trebuia să-și limpezească mintea.
Un gând îi lumină fața, după minute lungi de pritoceală. Din viețile anterioare se auzea chemarea către propria menire. Se simțea asemeni unui creuzet limpezindu-se treptat, dar nu reușea să-și vadă karma. Până când…
Au trecut anii. Dan are propria firmă numită “Reparatorul Universal” specializată în instalații electrice, termice, de gaze, tencuială, zugrăvit, tot felul de reparații pentru apartamente sau case private. Acum e la birou și stabilește agenda de lucru pentru săptămânile următoare. Apare secretara:
O femeie bine îmbrăcată deschide ușa larg și pășește înăuntru.
Ea zâmbește și schițează un gest ca și cum și-ar scutura bluza.
Dan se așează și reia studiul hârtiilor de pe birou. Camelia nu se îndură să plece, ia loc pe un scaun și îl privește.
Politicianul împreună cu echipa sa în vizită la noul sediu renovat.
Adunare electorală într-un oraș de provincie. Sală plină, pe pereți afișe mari proclamând “ÎMPREUNĂ la bine și la rău“, “ÎMPREUNĂ răzbim“, “ÎMPREUNĂ către prosperitate“. Camelia ia cuvântul:
Un participant din sală se ridică de pe scaun și pășește spre podiumul vorbitorilor.
Reporter de la un ziar local:
ACTUL II
Ziua următoare, la sediul de campanie. Numeroși vizitatori, Matei e în trecere și discută cu un grup de voluntari. Un asistent intervine discret:
După câteva minute intră în camera personalului de campanie.
Matei vede și citește. Se deschide ușa, intră Dan.
Dan își caută cuvintele.
Matei cade pe gânduri. Asistentul încearcă să-l consoleze.
A trecut o săptămână. Seară, Dan se află acasă și citește o carte. Aude soneria de la intrare.
Dan și Camelia iau loc pe canapea.
O masă, două scaune, lumină discretă. Gazda podcastului “Inflexiuni”:
Lumina se stinge complet și încep acordurile uverturii din opera Wilhelm Tell de Rossini.
Lumina revine treptat. Vedem voluntari în stradă strângând semnături la chemarea gazdei de la “Inflexiuni”. Împreună cu un programator crează un web site de promovare, cu actualizări din campanie și materiale scrise sau traduse de Dan prezentând concepții proprii sau preluate. Camelia apare la televiziuni și îl susține. Echipele de strângere a semnăturilor se înmulțesc.
Au trecut cincizeci de zile de la improvizația care l-a scos din orbita fostului patron. Camelia intră intempestiv într-un apartament pe care Dan și echipa sa îl repară.
ACTUL III
Seară de toamnă, cerul senin și plin de stele. Dan și Camelia se plimbă tăcuți în parc. Ea îl strânge de braț.
Clipe de tăcere. Dan:
Au ajuns în dreptul unor trepte urcând pe trunchiul gros al unui copac bătrân. Camelia se așează pe mica platformă de sus. Privește cerul strălucitor.
Trei intelectuali discută despre alegerile prezidențiale în cadrul unei emisiuni televizate. Participă și Camelia.
Zece zile mai târziu presa relatează despre NUCLEARA detonată în urma unor dezvăluiri INCENDIARE. Ziariști și fotografi strânși într-o sală, fremătând de anticipație. Apare persoana așteptată, o femeie de vârstă mijlocie.
La Camelia acasă. Se plimbă agale în jurul sufrageriei, cu un aer absent. Rămâne în dreptul ferestrei și privește afară. Este mohorât și plouă. Se aude soneria de la intrare. Nu răspunde. Chei zornăind, se deschide yala și intră Matei.
Ajunge în sufragerie, se apropie grăbit dar se oprește la câțiva pași distanță.
Tăcere. Camelia rămâne cu spatele întors.
Camelia se apropie și îl privește cu durere.
Dan scoate o cutiuță dintr-un buzunar și o deschide. Înăuntru două verighete.
Din nou Dan și Camelia la mare în urmă cu mulți ani, continuarea scenei de la început.
Dan pune două verighete pe abdomenul ei.
Camelia îndepărtează inelele, se ridică și pleacă.
Am revenit în prezent. Ea face un pas înapoi.
Tăcere. Ea îl ocolește și iese afară. Nu se vor mai vedea niciodată.
Câteva săptămâni mai târziu Camelia moare într-un accident. Din raportul poliției rezultă că trecuse strada printr-un loc nepermis și a fost lovită mortal de un camion, dar un martor ocular a declarat că se aruncase în fața vehiculului în mișcare. După un an apare cartea “Candidat dependent — Amintirile și regretele unui Don Quixote fost politician” în care Dan își povestește viața. Descrie copilăria în viniete nostalgice, adolescența de rebel la adresa ipocriziei adulților invocând tot felul de principii în privat dar lăudând comunismul în public, neputința de a găsi vreun rost în țara pacificată de Iliescu, apoi decizia de a pleca departe pentru a-și reface viața de la zero. Rememorează travaliul din străinătate, încăpățânarea de a răzbi, ucenicia de restaurator al spațiilor ruinate și parcursul după întoarcerea în țară. Cartea este ignorată de așezământul literar sau are parte de recenzii negative, totuși se vinde, iar numărul celor interesați de serviciile firmei “Reparatorul Universal” crește.
Dan pune un mănunchi de flori la mormântul Cameliei și se așează lângă crucea funerară.
 | A guest post by
|