Povestea ta mă face să mă gândesc la esența oricărei comunități: poate ea să reziste când își neagă propriile principii pentru a mulțumi un grup care, la rândul lui, nu va fi niciodată mulțumit?
Este oare toleranța un joc care, odată început, nu mai are reguli de oprire?
Și unde este, oare, pragul dincolo de care bunăvoința devine complicitate la propria stăpânire?
Povestea ta mă face să mă gândesc la esența oricărei comunități: poate ea să reziste când își neagă propriile principii pentru a mulțumi un grup care, la rândul lui, nu va fi niciodată mulțumit?
Este oare toleranța un joc care, odată început, nu mai are reguli de oprire?
Și unde este, oare, pragul dincolo de care bunăvoința devine complicitate la propria stăpânire?
E o intrebare buna. La care trebuie sa isi raspunda fiecare comunitate.
Nu-i un final cam politicianist?
NU STII ce s-a intamplat mai departe, dar STII, totusi, ca a fost bine. Nu banuiesti, nu crezi, nu presupui. STII.
Ca un politician care se bate cu pumnii in piept ca el STIE ca trebuie facut ceva bun pentru tara, dar NU STIE si ce - totusi poporul sa-l voteze.
Speranta moare ultima. Am supravietuit ca neam la chestii mai grele. O sa supravietuim si la lepra ideologica. 😊