În acest articol nu este vorba despre mineriade, decât pentru cei care au cunoscut Valea Jiului și oamenii ei înaintea anului 1987. Pentru restul este un articol doar despre recrutarea de personal din toată țara, pentru înlocuirea militarilor ce lucrau în subteran la acea dată.
Despre transferații și detașați aduși pentru a lucra în subteran, la minele din Valea Jiului, am mai vorbit și în alte articole. În 1987 s-a hotărât retragerea militarilor în termen din subteran. Prea multe accidente, prea mulți morți, de fapt prea mult aract regimul din occident, pe această temă. Încă nu mi-e clar dacă s-a reușit în vreo zi să nu se mai folosească deloc militari în subteran, în următorii trei ani, până la Revoluția furată. Oricum ar fi fost, cei care conduceau destinele mineritului au fost ”fierți” de perspectiva de a rămâne cu fronturile de lucru neplasate din lipsă de personal. Astfel, cu ajutorul și implicarea partidului, dar după cum se va vedea și sub supravegherea Securității, a început o campanie de recrutare a forței de muncă din alte zone ale țării. Propriu-zis se trimiteau delegații în alte județe care aveau excedent de forță de muncă. Ce însemna aceasta în țara care le dădea tuturor oamenilor de lucru? Însemna că acești oameni erau angajații unor întreprinderi care aveau prea puține sau de loc comenzi, ori prea puțină, sau de loc materie primă. Existau sincope repetate în lanțurile de aprovizionare. Sincope care uneori puteau ține săptămâni întregi și care duceau mai apoi la imposibilitatea ca în timpul rămas din luna respectivă să mai poată fi realizată producția planificată. De aici, ca o consecință directă, apăreau penalizările la salariile muncitorilor. De altfel se poate observa și în articolul precedent că în anul 1988 economia României nu mai reușea să asigure Combinatului Minier Valea Jiului necesarul de materiale și echipamente. De asemenea, erau probleme de calitate ale unora din cele livrate.
Am întâlnit numeroase documente care tratează problematica transferurilor și detașărilor. Începând de la recrutarea lor în țară și până la cauzele pentru care nu rămâneau mulți dintre ei să lucreze la mină. Problema e vastă și complexă. Cred că s-ar putea scrie o carte pe temă. Încercați numai să vă puneți în pielea unui tânăr angajat al unei întreprinderi din Bacău, să spunem. Într-o zi șeful de secție îți comunică să te prezinți la ora 12:00 la sala de ședințe pentru că a venit un delegat din Valea Jiului care caută oameni care vor să lucreze la mină. Te duci și asculți povestea frumoasă a unui domn care îți promite serviciu bine plătit – poate dublu decât iei tu, apartament cât de curând – îți spune câte zeci de blocuri sunt în construcție, etc. Ai auzit și tu că minerii câștigă bine, aici nu ai făcut prea mulți purici, poate că nici salariul nu îl iei întreg. Te bagi.
Acum puneți-vă în pielea unui director de întreprindere din Bacău sau de aiurea din țară. Ai prea mulți angajați și perspectiva să nu le poți da tot timpul si tuturor de lucru. Ti se oferă ocazia să scapi de câțiva. Poate că și vrei să scapi de câțiva. Îți fac și așa destule probleme. Pe care îi aduni îi sala de ședințe? Pe cei care îți stau peste program când ai nevoie și nu comentează? Pe meseriași, pe cei vechi? Bineînțeles că nu.
Dar am vorbit prea mult eu. O să las să mai vorbească și documentele. Din punctul de vedere al Securității, operațiunea ”Transferul” începe la data de 9.09.1987, cu ocazia emiterii Notei nr. 00285, din păcate incompletă. Redau mai jos conținutul disponibil:
„Notă, privind măsurile informativ – operative ce vor fi întreprinse în acțiunea ”Transferul”. Având în vedere mutațiile care vor avea loc în situația operativă de securitate din obiectivele miniere din județ, determinate de retragerea până la sfârșitul acestui an a circa 7000 de militari în termen care au desfășurat activitate în subteran și înlocuirea acestui efectiv cu personal muncitor civil, se impune luarea unor măsuri informativ – operative suplimentare care să asigure realizarea actului de prevenție în condiții corespunzătoare, astfel: I. – Cu privire la asigurarea controlului informativ: 1. – Reinstruirea întregului potențial informativ din unitățile miniere pentru a urmări și obține informații privind: – cunoașterea comportării la locul de muncă, a preocupărilor și intențiilor elementelor din baza de lucru și a celorlalte categorii de persoane aflate în atenție, în vederea identificării celor cu intenții de a săvârși acte de sabotaj și de diversiune sau de a crea acte de dezordine profitând de situațiile nou create în obiectivele miniere;” [1]
La două săptămâni de la această notă, dăm de o adresă a Securității Județului Hunedoara către Direcția II – a a Securității, București, care ne spune printre altele că activitatea de recrutare a forței de muncă pentru înlocuirea militarilor, merge deosebit de anevoios. Din păcate și acest document este incomplet. Se poate vedea mai jos:
În schimb, peste doar 3 zile, un alt document, nu primul de acest fel, ne ajută să ne facem o idee despre felul cum se proceda. Pentru că nu este prea lizibil, fac un efort și îl transcriu:
„Combinatul Minier Valea Jiului; Comp. PIS Notă Situația privind acțiunea de înlocuire a militarilor la data de 26.09.1987, se prezintă după cum urmează: ÎM Dîlja – Tov. director ing. Kovacs Emeric, comunică: – în cursul serii de mâine 27.09.1987 colectivul format din sing. Plavea Lascu și Băcăianu Ana – insp. personal, se deplasează în județul Sibiu pentru a prelua forța de muncă disponibilă de la Independența Sibiu (100), Întreprinderea de piese auto Sibiu (20) și ÎM Mîrșa (450), pentru care s-au perfectat note de transfer. Având în vedere numărul mare de muncitori care urmează a fi aduși la ÎM Dîlja, conducerea unității solicită ca și locurile din căminul fost IPSRUEMP să fie repartizate în totalitate acestei întreprinderi. ÎM Livezeni – Tov. director ing. Herr Petru – comunică următoarele: – colectivul format din ing. Pușcaș Ionel, sing. Iovan Elena și Cîrstea Ionel, se deplasează în județul Prahova pentru a fi prezenți în ziua de 28.09.1987 la ”1 Mai” Ploiești, ”Mecanica” Cîmpina, ”Neptun” Cîmpina, ITP Cîmpina de unde urmează a aduce 78 muncitori pentru care s-au perfectat notele de transfer. Colectivul aflat la IMASA Sf. Gheorghe a perfectat 60 de transferuri pînă azi orele 12:00; începând cu data de 1 oct. 1987, rămâne în continuare, se scontează a se perfecta până la 120 transferuri. Conducerea întreprinderii solicită cazare pentru 200 persoane. ÎM Aninoasa – Tov. ec. Vințan Antoniu, șef bir. ONR comunică: s-au perfectat 5 note de transfer cu muncitori de la ”Tractorul” Brașov, începând cu 1 oct. 1987. Colectivul format din ec. Bărbiță Mircea – contabil Șef și Mihai I. – tehnician, se deplasează pentru lui 28.09.1987 în jud. Brașov. ÎM Vulcan – Tov. Fodor A. șef serv. PIS comunică: S-au mai perfectat în cursul zilei de 25.09.1987, 12 transferuri cu muncitori de la ”Tractorul” Brașov și 16 la ”Autocamioane” Brașov, 2 la ”Rulmentul” Brașov, 3 la ”Hidromecanica” Brașov, care vor sosi pe data de 29.09.1987 cu tov Tăbărdău C-tin, delegatul ÎM Vulcan în jud. Brașov. S-au perfectat începând cu 30.09.1987 6 transferuri cu muncitori de la Uzina nr. 2 Brașov. Au sosit în unitate 18 muncitori, din care 17 de la ”Metalurgica” Brașov și 1 muncitor dirijat de la DPMOS Brașov, care urmează ca luni să înceapă vizitele medicale. Sunt încadrați începînd de azi, 26.09.1987, 4 muncitori (la instructaj); ÎM Lupeni – Tov Fabian, inspector personal comunică: Colectivul format din ec. Spînu Gheorghe, ing. Boșneac Tiberiu, Tudor Ioan, a perfectat 134 transferuri cu muncitori de la CUC Iași, care încep să vină începând din data de 28.09.1978 pînă la 1 oct. 1987; delegații pleacă în cursul acestei zile din Iași, urmând ca alt colectiv format din ec. Cozma Dumitru, ing. Băbăcău Marin, Sav Ioan să se deplaseze în după-amiaza zilei de 28.09.1987 la Iași pentru a perfecta alte transferuri. Întrucît se pune problema cazării este necesar să ne pronunțăm dacă este cazul ca acest colectiv să mai plece sau nu la Iași. ÎM Bărbăteni – Tov director ing. Nodoi Gheorghe comunică: Tov ec. Răgușitu Victor – contabil șef s-a întors din județul Brașov; nu s-a realizat nimic. Celălalt delegat a rămas la Brașov, urmând să completeze colectivul cu încă 2 persoane care pleacă mâine seară. ÎM Uricani – Tov Coandrăș – inspector principal personal, comunică:Colectivul format din tov. Braia C. și Burcă Gheorghe s-a întors din județul Botoșani. Se revine asupra cifrelor comunicate în ziua de 25.09.1987, în sensul că, colectivul informează azi 26.09.1987 că au fost perfectate 46 transferuri cu muncitori de la IUPS Botoșani/ Urmează ca după amiaza zilei de 28.09.1987, colectivul să plece la Botoșani pentru perfectarea altor transferuri cu: IACT Botoșani, Întreprinderea de sticlă Dorohoi, Întreprinderea de industrializare a cărnii, Metalurgica Iași. Este necesar să analizăm dacă este cazul să mai plece sau nu, ținînd cont de spațiile de cazare existente. Recapitulație (cumulat de la începutul acțiunii) ÎM Dîlja: transferări perfectate – 570; din care: 100 – Independența Sibiu; 20 – Piese auto Sibiu, 450 – ÎM Mîrșa; ÎM Livezeni: transferuri perfectate – 138, din care: 80 – 1 Mai Ploiești; 60 – IMASA Sf. Gheorge ÎM Aninoasa: transferuri perfectate – 5 cu Tractorul Brașov; ÎM Vulcan: transferuri perfectate – 79, din care: 18 – Metalurgica Bacău, care începînd de azi 26.09.1987 se află în unitate; 6 – Mașini Unelte Bacău; 24 – Autocamioane Brașov; 20 Tractorul Brașov; 2 – Rulmentul Brașov; 3 – Hidromecanica Brașov; 6 – Uzina nr. 2 Brașov; ÎM Lupeni – transferări perfectate – 134 cu CUG Iași; ÎM Bărbăteni – ; ÎM Uricani – transferări perfectate 46 cu IUPS Botoșani. Total: 972, din care au intrat azi la ÎM Vulcan 18; Încadrați: 4 la ÎM Vulcan (dirijați prin DPMOS Bacău); În curs de încadrare: 3 – ÎM Aninoasa (Bv); 19 – ÎM Vulcan (Bc); 9 – ÎM Uricani (Bt), adică 31 dirijați prin DPMOS județene. 26.09.1987; GZ/6 ex.; Compartiment PIS; ing. R. Kelemen” [2]
Acum, nu o să stau să analizez documentul. Nu sunt nici în măsură și nici nu avem vreme aici. Sunt totuși lucruri pe care le remarc din prima, cum se spune. Dacă primul prezentat este un document emis de Securitate, pentru uz intern, cel de-al doilea este un document emis de către Combinatul minier, pentru uz intern și probabil la solicitarea Securității. Evident că primul consideră că activitatea de recrutare a forței de muncă se desfășoară anevoios, în timp ce al doilea pare să fie întocmit într-un spirit pozitivist. Spre exemplu, din primul document aflăm că la Întreprinderea Metalurgică Mîrșa sunt angajați 772 de angajați din care 380 sunt femei. Rămân deci 392 bărbați. Din aceștia 110 sunt interesați să lucreze în Valea Jiului. Ce spune însă cel de-al doilea document? Pentru 450 lucrători de la Î.M. Mîrșa s-au perfectat deja notele de transfer. Deci, dacă nu mai exista cumva o altă ÎM Mârșa în județul Sibiu, vă dați seama ce dezamăgire pe săracii oameni când în loc de 450 s-au trezit cu maxim 110 lucrători de acolo? Și ei erau disperați cu spațiile de cazare. Asta da, pe bună dreptate, după cum o să vedeți un pic mai jos.
Până atunci însă, în ordine cronologică, următorul document, din 16.05.1988, este mai complex având ca subiect neajunsurile care duc la nerealizarea sarcinilor de plan,
„cu toate că începând din luna octombrie 1987 s-au întreprins o serie de măsuri economice și organizatorice care vizau, în principal, asigurarea personalului muncitor necesar înlocuirii militarilor care lucrează în subteran. Pînă în prezent au fost aduși un număr de 14.100 muncitori dintre care mai sunt încadrați doar 7.050, ceilalți părăsind întreprinderile, în mare parte ca dezertori. Începând cu luna mai 1988, situația privind asigurarea forței de muncă s-a schimbat prin plecarea celor 5.400 militari care lucrau în subteran. Pentru înlocuirea acestora s-a întocmit un program de măsuri care cuprindea termene precise și responsabilități atît pe plan local, județean cît și pe țară. În prima fază urmează să fie redistribuiți in întreprinderile aparținătoare C.M.V.J. Petroșani, un număr de 2.000 muncitori de la activități de de suprafață la activități de subteran, 1100 să fie detașați temporar din județ, din care 300 muncitori de la alte întreprinderi miniere, de asemeenea vor fi încadrate direct 6100 persoane. Pentru completarea forței de muncă în luna mai, în scopul realizării planului, s-a hotărât ca cei 2.000 studenți de la cursuri de zi să efectueze practica anuală în producție, în cursul acestei luni urmând ca începînd din 15 iunie să intre în sesiune. Cu toate măsurile întreprinse, marea majoritate a specialiștilor apreciază că în aceste condiții de provizorat în luna mai și lunile următoare, nu se vor realiza producțiile de cărbune planificate și se va înrăutăți mult starea de securitate a muncii în subteran.” [3]
Același document, la punctul 5 menționează:
„Muncitorii noi angajați au o slabă pregătire în probleme de minerit, cursurile de calificare care au fost organizate nu pot asigura asimilarea tuturor cunoștințelor teoretice și practice care le impune activitatea de subteran; – Randamentul scăzut al detașaților temporari întrucît chiar dacă au unele noțiuni de minerit, acestea nu sunt în concordanță cu cele necesare pentru condițiile din minele din Valea jiului, unde se manifestă presiuni extreme, există metan, praf de cărbune ce crează posibilități de explozie, de producere a unor focuri endogene. De asemenea, interesul acestora este scăzut și ca urmare crește pericolul producerii unor evenimente;… – Realizarea unor retribuții mai mici decât cele pe care scontau să le realizeze noii angajați atunci cînd au venit în Valea Jiului, neasigurarea locuințelor, a locurilor de muncă peentru soții la cei căsătoriți, menținerea unor neajunsuri pe linie de aprovizionare cu produse agroalimentare necesare pentru consumul personal în vederea refacerii capacității de efort fizic cerute de munca în subteran.” [4]
Apropo de refacerea capacității de muncă, un alt document ne scoate în evidență cam care era situația în Valea Jiului, din punct de vedere al produselor agroalimentare la acea dată. Este vorba de o Notă telefonică a Securității municipiului Petroșani, către Securitatea Județului Hunedoara, din data de 12.05.1988. Spicuind din ea, aflăm:
„În afara discuțiilor izolate și a manifestărilor de nemulțumire înregistrate la unitățile alimentare sau în alte locuri, tot mai frecvent problema aprovizionării se ridică cu diverse ocazii în cadru organizat ca: adunări generale de partid, de sindicat și altele, acestea fiind corelate cu cea a realizării sarcinilor de plan, al efortului fizic care este solicitat în subteran și ca urmare randamentul scăzut la locurile de muncă….La ÎM Lonea, în cadrul adunării generale din luna aprilie, șeful de brigadă Mîndruț Grigore arată: ”noii angajați de la sector vin la șut fără supliment deoarece în alimentare și la chioșc ne se găsește nimic.” … La Î.M. Lupeni tehnicianul Scwerner Victor și minerul șef de schimb Baidoc Vasile, afirmau: ”în mină la efortul fizic care se depune nu se poate conta pe randamentul cerut numai cu conserve, oamenii care vin în special cei noi vin cu asemenea supliment și nu au nici o putere de muncă mai ales în abataje.”… În condițiile în care se impune stabilizarea forței de muncă la întreprinderile miniere din Valea Jiului, se comentează că acest deziderat nu se va putea realiza până nu se vor reglementa problemele de aprovizionare. Dintre cei 6900 muncitori care au părăsit Valea jiului în acțiunea de completare a forței de muncă, majoritatea afirmă că în județele din care au venit aprovizionarea fost mai bună.” [5]
Dar ca să vă faceți o idee despre ce oameni vorbim, documentul de mai jos îi dezvăluie pe o parte din cei ce s-au remarcat, pe de o parte pozitiv, având un oarecare nivel de studii, ceea ce le permite să urmeze cursuri de calificare, dar pe de altă parte, o parte mult mai mare, negativ. Din păcate și acest document este văduvit de pagina nr. 2. Asta e!
Cu siguranță nu erau toți așa. Dar știți că aceștia se remarcă, aceștia ies în față. Cei care sunt puși în lumină de spicuirile următoare erau probabil mai mulți dar… sunt puși în lumină doar acum:
„La Î.M. Dîlja, în rândul personalului nou încadrat și îndeosebi a celor detașați pe diferite perioade, apar unele comentarii de nemulțumire legate de condițiiile de locuit, aprovizionare, munca în subteran, etc. Astfel, numitul Nica Alexandru, fost tîmplar la Combinatul pentru prelucrarea lemnului Piatra – Neamț, în prezent vagonetar la Î.M. Dîlja, neîncadrat politic afirma: ”Cazarea este sub orice critică, camerele de la cămin sînt fără geam, neîncălzite, lumină nu este, apă caldă nu. Aici au adus toate adunăturile din țară. Mîncarea este pregătită prost de nu o poți mînca. Cred că toți care am venit detașați o să plecăm înapoi…”” [6]
”Întrucât unitatea nu are suficient spațiu pentru cazarea noilor angajați, aceștia sînt cazați, în ultima perioadă, câte doi în pat în clădirea fostei unități militare din Vulcan, în camere care nu dispun de minimul de confort necesar.” [7]
„Numitul Antal Mihai din județul Neamț, afirma:” am venit în Valea Jiului crezînd că salariile vor fi mai mari, însă m-am înșelat. Munca este foarte grea și periculoasă și nu se merită să rămîn pentru un salariu pe care îl pot obține în orice întreprindere. Numiții Bdea Ion și Mihaiu Gheorghe din județul Argeș, afirmau: ”nu am reușit să ne acomodăm cu munca la mină care este foarte grea. Programul de lucru în flux continuu te obligă să stai permanent la mină iar în cele două zile libere pe săptămână nu putem pleca niciunde, abia ne odihnim”” [8]
Deși la începutul paragrafului precedent am crezut că voi găsi mai multe mărturii care să dovedească cele enunțate, că binele învinge, căutând din nou prin documente, binele e clar minoritar. Predomină bătăile, scandalurile, lucrurile urâte. Din păcate m-am întins deja mult prea mult ca să mai pot continua acum. Poate un alt material, altă dată. Dar n-aș vrea să închei fără să vă arăt cum Miliția în loc să se ocupe de persoanele care făceau cu adevărat probleme în oraș, la locul de muncă sau în căminele de nefamiliști, avea de prins în flagrant și amendat 5 oameni liniștiți, doar pentru vina de a fi membrii sectei interzise la acea vreme, ”Martorii lui Iehova”. Ascultau săracii în camera de cămin casete cu conținut mistico-religios și antistatal. I-au amendat pe fiecare cu câte 3000 de lei, în condițiile în care poate unii nici nu câștigau atâta într-o lună [9]. Curat murdar, coane Fănică!
Nu uitați de muzică! E după Referințe și Sursa imaginilor. E mai omogen articolul așa și mai corect, cred. Fac o rectificare, vizavi de titlul articolului de săptămâna trecută. Întotdeauna este mai bună muzica decât articolul! Pun și de această dată două interpretări. Doamne ajută! Pe săptămâna viitoare, plină de lumină!
Referințe:
[1] A.C.N.S.A.S., Fond Documentar nr.16652, vol. 5, fila 1;
[2] A.C.N.S.A.S., Fond Documentar nr.16652, vol. 5, filele 110 – 113;
[3] A.C.N.S.A.S., Fond Documentar nr.5656, vol. 190, fila 44;
[4] Ibidem, filele 46, 47;
[5] Ibidem, filele 51, 52;
[6] Ibidem, fila 238;
[7] Ibidem, fila 438;
[8] Ibidem, fila 494;
[9] A.C.N.S.A.S., Fond Documentar nr.5656, vol. 195, filele 380, 381
Sursa imaginilor:
1 – A.C.N.S.A.S., Fond Documentar nr.16652, vol. 5, fila 105;
2, 3, 4, 5 – A.C.N.S.A.S., Fond Documentar nr.5656, vol. 190, filele 167 – 190;
Imaginea de copertă realizată de domn Aurel Dula.
 | A guest post by
|