In fiecare an in preajma solstitiului de iarna, adica 21/22 decembrie in jurul monumentului de la Newgrange se aduna o multime pestrita. Uneori cateva zeci, alteori cateva sute. Adepti New Age, pasionati de istorie sau simpli curiosi sosesc in zona cu noaptea in cap, altii cu rulotele chiar cu cateva zile inainte.
Newgrange e unul din cele mai vechi monumente de felul lui. Este mai vechi decat piramidele egiptene, mai vechi decat Stonehenge, mai vechi decat in general cam toate constructiile de orice fel pe care le stim. Cele mai conservatoare estimari plaseaza constructia Newgrange la 3200 de ani inainte de Hristos, deci vreo 5000 de ani. Alte teorii au argumente solide ca ar fi mai veche cu cel putin 1000 de ani.
Newgrange este o constructie (aprox.) circulara cu diametrul de 85m, inaltimea de 12m, suprafata de aprox. 4500mp si care contine o camera ingusta si lunga in forma de cruce. Teoria larg acceptata astazi este ca a fost construit de agricultorii de acum 5000 de ani in scopuri religioase si astronomice.
In afara de vechime si marime ceea ce a pus pe harta Newgrange in zilele noastre este celebrul “roofbox“, o umila deschizatura aflata deasupra intrarii care in timpul solstitiului de iarna lumineaza culoarul interior timp de 17 minute.
Ceea ce s-a intamplat astazi la ora 8.52. Solstitiul propriu-zis a avut loc la 3.27 am, atunci cand soarele lumineaza direct asupra Tropicului Capricornului. Insa in Newgrange soarele a intrat prin roofbox la ora 8.52 am.
De unde stiau agricultorii de acum 5000 de ani care au construit monumentul cand este ziua cea mai scurta a anului? Probabil ca au avut multe alte mii de ani inainte ca sa afle asta prin trial & error. Sau le-o fi spus asta vreun Einstein local, habar n-am. Cert este ca intrarea in monument si deschizatura de deasupra ei prin care intra lumina sunt aliniate in asa fel incat doar in timpul solstitiului de iarna si doar pentru o perioada de 17 minute interiorul este iluminat natural.
Anul asta din cele 17 minute de lumina au fost doar vreo trei, din cauza vremii noroase.
Tehnic vorbind soarele intra putin inauntru si cu o zi inainte si una dupa, dar iluminatul maxim a fost astazi, deci constructorii de acum 5000 de ani stiau exact care este ziua care ii intereseaza.
Ce se intampla acum 5000 de ani in ziua solstitiului de iarna? Putem presupune ca in jurul monumentului se aflau mii de oameni veniti sa celebreze evenimentul. O teorie interesanta spune ca un disc de aur bine finisat plasat in interior functiona ca un fel de oglinda, astfel incat atunci lumina patrundea prin roofbox era reflectata in disc si proiectata in afara, ca dintr-un reflector. Era probabil momentul magic pe care il asteptau toti cei prezenti. Ce faceau atunci habar n-am, poate se felicitau intre ei, isi urau “Solstitiu fericit!“, isi pupau nevestele, injunghiau un miel sau isi stabileau rezolutii pentru anul viitor.
N-am fost niciodata inauntru, cand am vizitat eu Newgrange intrarea era inchisa, pe motiv de covid, na, sa nu pateasca ceva bolovanii care de 5000 de ani sunt stalpii constructiei. Iar astazi, evident zero sanse de a intra inauntru. De fapt nu chiar zero, se organizeaza o loterie pentru intrare iar norocosii castigatori sunt admisi inauntru in cele 17 minute magice.
Newgrange mai are inca destule povesti si secrete de spus. Recent o echipa de cercetatori au gasit dovezi ca exista inca o cavitate nedescoperita in interiorul constructiei. Tinand cont de faptul ca la Newgrange nu au fost aproape deloc excavatii si ca monumentul propriu-zis e neatins de mii de ani probabil vor mai fi si alte surprize.
Pana atunci va urez si eu ca stramosii nostri de acum 5200 de ani “solstitiu de iarna fericit”. 😊
De fapt este mormântul unui vechi druid (asemanator lui Merlin) care avea calități de conducător și zeu. Acesta trecând in neființă i-a fost ridicat acest monument (mormânt), iar ferestra de deasupra care permite soarelui sa intre pt 17 min. Desemnează de fapt momentul (procedeul) în care lumina ajunge la trupul trecut în neființă, iar la plecarea acesteia urmează să i-a sufletul conducătorului spre cele veșnice. (o procesiune foarte asemănătoare cu cele egiptene, dar în același timp mult diferita - oarecum personalizată). Nu, nu își urau solstițiu' fericit! si se bucurau pentru sufletul celui care pleca. Se presupune ca acolo erau depozitate trupurile mai multor conducători ai timpurilor - fiecare trecând prin respectiva procesiune, mai ales pentru împăcare cu viața în sine. Se pare ca așa era gândirea atunci...
Am scris și eu în Saga mea despre acest monument....