Poate că plantele nu visează așa cum o facem noi, dar parcă textul tău le aduce un fel de vis: un om care învață să se întindă spre lumină fără să fugă, să crească fără grabă. M-a prins complet atmosfera, între vis și revelație, și mi-a dat senzația că liniștea naturii e poate singura formă de luciditate care ne mai scapă.Mi-au placut si pozele-originale!
Super tare articolul, ma prins total! Ma face sa ma gandesc la cate "what if-uri" sunt in universul asta. Crezi ca deschiderea asta spre 'altceva' ne ajuta sa apreciem mai mult ce avem, sau dimpotriva, ne face sa cautam mereu noul? Oricum, good job cu descrierile, au fost captivating.
Poate că nu desconsiderăm ceea ce avem atunci când căutăm noul. Evoluăm, ne răzgândim, creștem, ne mișcăm, ne maturizăm, ne descoperim și ne redescoperim. Perspectivele se schimbă. Dacă inima ni se mișcă până în ultima clipă, noi de ce să fim statici? Mulțumesc frumos pentru aprecieri!
Poate că plantele nu visează așa cum o facem noi, dar parcă textul tău le aduce un fel de vis: un om care învață să se întindă spre lumină fără să fugă, să crească fără grabă. M-a prins complet atmosfera, între vis și revelație, și mi-a dat senzația că liniștea naturii e poate singura formă de luciditate care ne mai scapă.Mi-au placut si pozele-originale!
Mulțumesc frumos!
Super tare articolul, ma prins total! Ma face sa ma gandesc la cate "what if-uri" sunt in universul asta. Crezi ca deschiderea asta spre 'altceva' ne ajuta sa apreciem mai mult ce avem, sau dimpotriva, ne face sa cautam mereu noul? Oricum, good job cu descrierile, au fost captivating.
Poate că nu desconsiderăm ceea ce avem atunci când căutăm noul. Evoluăm, ne răzgândim, creștem, ne mișcăm, ne maturizăm, ne descoperim și ne redescoperim. Perspectivele se schimbă. Dacă inima ni se mișcă până în ultima clipă, noi de ce să fim statici? Mulțumesc frumos pentru aprecieri!