Să revenim la ”ale noastre”...

Ucraina și susținătorii săi occidentali au trecut prin mai multe teorii diferite privind victoria, care au fost abandonate discret după ce s-au dovedit a fi nefondate.

Pe măsură ce războiul intră în al patrulea an, Ucraina și susținătorii săi occidentali au trecut prin mai multe teorii diferite privind victoria, care au fost abandonate discret după ce s-au dovedit a fi nefondate.

În primul an al războiului, teoria victoriei Ucrainei se baza pe crearea unui raport cost-beneficiu inacceptabil pentru Rusia. S-a sperat că Ucraina și Occidentul ar putea da dovadă de o fermitate neașteptată, menținând forțele armate ucrainene în luptă pe teren, iar Rusia ar renunța la un război îndelungat, mai ales că sancțiunile afectau grav economia sa. În schimb, Rusia a început să se mobilizeze pentru o luptă mai îndelungată, iar economia rusă a rezistat până acum sancțiunilor.

Această teorie a victoriei a fost apoi înlocuită cu un model bazat exclusiv pe operațiuni militare, care presupunea că o victorie decisivă putea fi obținută în sud prin străpungerea apărării rusești în pontonul terestru. Această teorie s-a destrămat într-un mod mult mai vizibil, cu blindatele occidentale arzând în stepă după o încercare eșuată de a străpunge linia Surovikin. O a doua încercare de a relua operațiunile ofensive a avut un final similar în Kursk.

În ultimul an, teoria victoriei ucrainene s-a schimbat din nou, în special sub auspiciile noii administrații Trump, în favoarea unor cuvinte precum „uzură” și „impas” ca mecanism de obținere a unei soluții negociate. Dacă frontul din Ucraina poate fi blocat într-o situație apropiată de un impas – adică dacă costul avansării în continuare poate fi făcut extrem de ridicat pentru Rusia – vor fi create condițiile pentru o pace negociată.

Prin contrast, Rusia a avut o teorie a victoriei esențial consecventă încă de la sfârșitul anului 2022, când a început mobilizarea.

Această teorie este foarte simplă: prin stabilirea unei baze sustenabile pentru operațiuni militare continue împotriva Ucrainei, se poate menține o presiune constantă dublată de avansuri terestre limitate până când rezistența ucraineană se prăbușește sau Rusia controlează Donbasul.

Până în acest moment, Ucraina nu a demonstrat că are capacitatea – fie prin ofensivă, fie stoparea avansului rus în Donbas – de a schimba acest calcul de bază.

Comentatorii din Occident încearcă rareori să privească conflictul din perspectiva Rusiei, dar dacă ar face-o, ar înțelege rapid de ce încrederea Rusiei rămâne ridicată.

Din perspectiva Rusiei, aceasta a absorbit cele două lovituri puternice ale Ucrainei pe teren (contraofensiva din 2023 și operațiunea Kursk) și a rezistat unei infuzii lungi și constante de tehnică de luptă occidentală, fără ca traiectoria campaniei terestre sau a războiului de lovituri să se schimbe fundamental.

Între timp, Rusia a eliminat practic întreaga parte sudică a Donbasului, împingând frontul peste graniță în regiunea Dnipropetrovsk, și este gata să închidă sectorul central al frontului, pe măsură ce avansul în jurul Pokrovsk și Kostyantynivka se dezvoltă.

Rămânem, așadar, cu o discrepanță deranjantă..

Pe de-o parte, administrația Trump a abordat Ucraina ca și cum alegerile lor ar fi schimbat fundamental totul și probabilitatea unei păci negociate a crescut instantaneu.

Pe de alta parte insă, Rusia simte în mod real că nimic nu s-a schimbat. Au absorbit tot ce a aruncat Occidentul în conflict, continuă să avanseze pe teren și să lovească fără încetare Ucraina pe o bază materială pe care o consideră în mod clar durabilă, fără a împovăra în mod excesiv viața civilă din Rusia.

Peste toate cele de mai sus, absența unei definiții clare a ceea ce înseamnă ”victoria Ucrainei” servește de minune Rusiei…