Un mod de a trisa sunt cartile electronice. Alea stau cuminti unde le pui, fara nicio prezenta materiala :)))
.
Dar si acolo se manifesta un mic tsundoku, recunosc. Cand descopar un volum atractiv, il iau cu mine si, la un moment dat, isi va gasi timpul potrivit sa iasa la lumina.
Când biblioteca începe să geamă de atâtea cărți înghesuite și frustrarea mea este în tavan, încep să le caut pețitori printre cunoscuți. Așa mai scap și de vinovăție...
Am mai facut si eu cadou carti dar de multe ori am avut senzatia ca au fost acceptate din politete, nu neaparat cu dorinta de a fi citite. E ca si cum le-as fi mutat dintr-o casa in care stateau degeaba intr-o alta casa in care stau la fel de degeaba. 😊
Eu le ofer un soi de prioritate și le țin la îndemână, deasupra rândurilor ordonate cu suratele lor parcurse deja. Și mă oblig să citesc una dintre ele de fiecare dată când mă mănâncă palmele să cumpăr materiale care îmi fac cu ochiul/cotorul/autorul. Dar aș fi teribil de agitat să nu am cel puțin 10 titluri pe lista de așteptare imediată.
Am raft cu carti in asteptare sa fie incepute, raft cu carti incepute deja si care nu sunt sigur ca vreau sa le mai termin si raft cu carti aproape terminate, acolo concurenta e pe viata si pe moarte. 😅
Nu le dau dreptul la rafturi separate, cel puțin nu încă. Cele începute, de preferat cu tematici diferite, stau pe noptieră, iar două dintre ele au privilegiul să fie plimbate prin casă. 😏
Un mod de a trisa sunt cartile electronice. Alea stau cuminti unde le pui, fara nicio prezenta materiala :)))
.
Dar si acolo se manifesta un mic tsundoku, recunosc. Cand descopar un volum atractiv, il iau cu mine si, la un moment dat, isi va gasi timpul potrivit sa iasa la lumina.
Ala nu e tsundoku real, ca acolo nu suferi. Nu te simti vinovat cand vezi teancul de carti in fiecare zi. Le pui pe un usb stick si uiti de ele.
Neah, tsundoku e cu carti fizice care te privesc in ochi de cate ori treci pe langa ele.
Când biblioteca începe să geamă de atâtea cărți înghesuite și frustrarea mea este în tavan, încep să le caut pețitori printre cunoscuți. Așa mai scap și de vinovăție...
E o idee excelenta. Si generoasa.
Am mai facut si eu cadou carti dar de multe ori am avut senzatia ca au fost acceptate din politete, nu neaparat cu dorinta de a fi citite. E ca si cum le-as fi mutat dintr-o casa in care stateau degeaba intr-o alta casa in care stau la fel de degeaba. 😊
Eu le ofer un soi de prioritate și le țin la îndemână, deasupra rândurilor ordonate cu suratele lor parcurse deja. Și mă oblig să citesc una dintre ele de fiecare dată când mă mănâncă palmele să cumpăr materiale care îmi fac cu ochiul/cotorul/autorul. Dar aș fi teribil de agitat să nu am cel puțin 10 titluri pe lista de așteptare imediată.
Am raft cu carti in asteptare sa fie incepute, raft cu carti incepute deja si care nu sunt sigur ca vreau sa le mai termin si raft cu carti aproape terminate, acolo concurenta e pe viata si pe moarte. 😅
Nu le dau dreptul la rafturi separate, cel puțin nu încă. Cele începute, de preferat cu tematici diferite, stau pe noptieră, iar două dintre ele au privilegiul să fie plimbate prin casă. 😏