1. Prima zi nationala a Romaniei a fost 24 Ianuarie.
Inainte de asta nu am avut o sarbatoare nationala ca nu era la moda si nici nu prea aveam ce sarbatori.
24 ianuarie, Unirea Principatelor Romane, primul pas din proiectul românismului a fost o zi nationala cu o viata scurta, din 1861 pana in 1866, doar cinci ani.
Pana cand in Romania a descalecat in 10 mai 1866 Carol Hohenzollern Sigmaringen si echipa sa de specialisti si investitori germani. Si astfel ne-am pricopsit cu o casa regala care a ajuns pana astazi sa faca istorie cu luptele ilegale de cocosi din US. Sau pensia alimentara a Principelui Nicolae, slavita-i fie activitatea oengistica. Si comemorari ca cea de ieri, adica 87 de ani de la asasinarea unui grup de romani la ordinul direct al celui mai celebru rege din istoria Romaniei.
2. A doua zi nationala a Romaniei a fost 10 Mai.
Din 1866 ziua nationala a Romaniei a fost Ziua Regelui.
Daca 10 mai ar fi ramas doar ziua cand au descalecat Hohenzollernii in Romania probabil ca ar fi avut aceeasi valoare sentimentala pentru romani cam ca ziua cand sultanul a inceput sa ii initieze in ale amorului gay pe Radu cel Frumos si pe fratele lui mai zbuciumat, Vlad (viitor) Tepes.
Dar istoria este parsiva are toanele ei. Asa ca 11 ani mai tarziu, dupa obtinerea independentei fata de turcii sodomiti un grup de oficiali romani merg la palat sa il felicite pe Carol, regele neamt, pentru Ziua Regalitatii, in calitate de suveran independent. Regele le multumeste cu un discurs in parlament in care recunoaste independenta si astfel data de 10 Mai evolueaza de la simpla zi a regilor nemti din Romania la “Ziua Independentei Romaniei”.
De data asta 10 Mai chiar incepe sa aiba o legatura cu romanii. Iar patru ani mai tarziu, in aceeasi data de 10 mai Parlamentul Romaniei a votat transformarea tarii din principat in regat iar Carol devine din principe rege. Deci trei sarbatori intr-una singura.
Apoi ziua de 10 Mai fost interzisa de doua ori: odata de ocupatia germana din 1917 si a doua oara de comunisti dupa ce Mihai de Hohenzollern, ultimul rege neamt al Romaniei a abdicat si a fugit plecat in ritmul lui propriu din tara adoptiva.
3. A treia zi nationala a Romaniei a fost 23 August.
Dupa plecarea lui Mihai comunistii au stabilit ca ziua nationala trebuie sa fie 23 August, adica ziua cand romanii si-au tradat aliatii germani si au ridicat fusta la sovietici.
Ironia sfasietoare a zilei de 23 august nu era ca aniversa o tradare, ca oricum toata istoria Romaniei e plina de tradari si cutite infipte in spate.
“Miorita“, balada nationala e povestea unei oi turnatoare.
“Scrisoarea lui Neacsu“, prima atestare documentara a limbii romane este o turnatorie.
Cei mai fini poeti ai Romaniei au turnat securitate. Favoritul meu este Augustin-Doinas.
Si probabil toti presedintii de dupa ‘90. Inclusiv asta ultimul, paralimpicul.
Dar iar divaghez, iar m-am emotionat, hai sa ramanem la sarbatori. 😊
Ironia sarbatorii de la 23 August nu era ca aniversa o tradare, ci ca aniversa o decizie si o actiune a fostului rege. Aceea de a-l aresta pe seful statului si a schimba aliantele. Intr-un fel stupid comunistii romani l-au sarbatorit 45 de ani pe ultimul rege neamt al Romaniei dupa ce l-au fugarit de pe tron. Atat s-a putut.
4. A patra zi nationala a Romaniei a fost 1 Decembrie.
Probabil cea mai problematica dintre toate. Si cea mai prost aleasa. Un gand pios pentru comunistul Ion Iliescu, ca el a ales-o.
Ziua de 1 Decembrie sarbatoreste anexarea Transilvaniei de catre Regatul Romaniei.
Stiu ca multora dintre voi cuvantul “anexare” va da cu virgula, imi asum injuraturile, aveti formularul de comentarii mai jos, dar tehnic vorbind “unirea” Transilvaniei a fost o anexare, pentru simplul fapt ca Transilvania nu era o tara independenta care sa aiba capacitatea juridica de a se uni cu cine avea ea chef. Cum a facut-o la momentul 24 ianuarie Moldova par egzamplu.
Nu ma intelegeti gresit, ca unul nascut, crescut si trait in Ardeal consider ca anexarea Transilvaniei de catre Regatul Romaniei este cea mai sexy anexare din istorie. Mai sexy decat anexarea Hawaii, a Tibetului sau a Crimeii. Cea mai frumoasa anexare ever. Una in care anexatii isi doreau sa fie anexati, stateau la granita cu Romania si strigau “băă, ne anexam si noi odata? Hai, ca trece fereastra de oportunitate.“ Si au fost fericiti cand s-a intamplat. Traiasca anexarea. Atata doar ca nu a fost chiar unire, ci o anexare, asta zic.
La 1 Decembrie sarbatorim anexarea Transilvaniei de catre Romania.
Care ar fi cea mai potrivita zi nationala pentru Romania din cele patru? Sau care ar fi o a cincea? Propuneri?
Daca ma intrebati pe mine 24 Ianuarie si 1 Decembrie nu sunt potrivite in primul rand pentru ca mori de frig cand le sarbatoresti. Sarbatoresti Ziua Nationala tremurand ca prostul. Abia astepti sa se termine parada si sa te bagi undeva la caldura.
23 August nu inseamna nimic pentru nimeni. N-a insemnat niciodata. Si in plus e ireal de cald. Eu o sarbatoream fofilandu-ma de la parade si ascunzandu-ma undeva la umbra.
10 Mai e probabil cea mai potrivita in primul rand ca vreme. In 10 mai in Bucuresti sunt in medie 22 de grade. Tenerife curat. E temperatura la care poti sa stai langa un gratar cu mici fara sa iti mai pese de Hohenzollerni. Si de amantele lor.
10 mai este probabil si cea mai legitima zi dintre toate, care ii include pe toti romanii. Nu 24 ianuarie, care n-are legatura cu ardelenii, nu anexarea Transilvaniei, care e o zi pe care cetatenii romani din Harcov o sarbatoresc cu steagul coborat in berna, nu 23 august care are legatura doar cu imbecilitatea unui rege-copil, ci 10 mai.
Independenta principatelor romane + declarea Romaniei ca regat sunt doua motive serioase de a sarbatori. Iar cele 22 de grade de afara care complimenteaza sfaraitul micilor e cel de-al treilea.
Si pana atunci, hai lamultean de 1 Decembrie la toata lumea.
10 mai ar fi cea mai potrivită dintre cele enunțate de tine. Pentru mine, 23 august a fost întrucâtva recuperată când am aflat că e ziua lui Andrei Pleșu, pe care orice ar zice oricine, îl iubesc fără condiții. 1 Decembrie e ok, pentru că e mereu ca poporul ăsta - sumbră, lipsită de strălucire, și rece like your ex's heart. Lamulțean, Victor!
Nici 24 ianuarie nu a fost o unire... Cele două principate au rămas tot așa, separate, fiecare cu parlamentul ei, cu organizarea ei, „dăcât” că au avut același domnitor. De-abia în 1862 s-a produs unirea propriu zisă, dar... tot tot iarna! Hmmm! Ar mai fi 1 iunie, când Mihai Viteazul a cucerit Moldova, și a realizat prima unire... Dar e cam mult de-atunci și, în fond, Mihai n-a unit ci a cucerit... Cred că, totuși 10 mai rămâne cea mai bună alegere...