10 mai ar fi cea mai potrivită dintre cele enunțate de tine. Pentru mine, 23 august a fost întrucâtva recuperată când am aflat că e ziua lui Andrei Pleșu, pe care orice ar zice oricine, îl iubesc fără condiții. 1 Decembrie e ok, pentru că e mereu ca poporul ăsta - sumbră, lipsită de strălucire, și rece like your ex's heart. Lamulțean, Victor!
Uite, mie de exemplu intr-o vreme imi placea de Escobar, saracu', alt politician controversat. A murit ca un caine, impuscat pe acoperis. Azi ar fi fost ziua lui, ar fi implinit 79 de ani. 😒
Nici 24 ianuarie nu a fost o unire... Cele două principate au rămas tot așa, separate, fiecare cu parlamentul ei, cu organizarea ei, „dăcât” că au avut același domnitor. De-abia în 1862 s-a produs unirea propriu zisă, dar... tot tot iarna! Hmmm! Ar mai fi 1 iunie, când Mihai Viteazul a cucerit Moldova, și a realizat prima unire... Dar e cam mult de-atunci și, în fond, Mihai n-a unit ci a cucerit... Cred că, totuși 10 mai rămâne cea mai bună alegere...
La 23 august era sărbătorită "Insurecţia armată antifascistă din august 1944 organizată şi condusă de Partidul Comunist Român". Regele nu exista. Data nici nu contează. E un ritual anual, un reflex colectiv condiționat, un accesoriu din instrumentarul politic.
Da. Dar “insurectia” era tradarea aliatului si a inceput cu arestarea de catre Mihai a lui Antonescu. Care nu ne-a acordat rolul de cobeligerant. Doar i-a adus regelui o decoratie de tinichea de la Stalin. Si multa suferinta.
Nu despre realitatea istorică vorbeam ci despre crearea instituțională a realității.. Atunci, în realitatea creată de PCR (un instrument sunt filmele lui Sergiu Nicolaescu) , 23 august era un mit fondator al României populare/socialiste/comuniste. Comuniștii (Lenin) sunt un partid revoluționar deci preiau puterea prin revoluție (nu prin alegeri burgheze). Metoda revoluționară leninistă e insurecția armată (nu terorismul de exemplu, ca la narodniciști). Așa că s-a inventat această insurecție pentru ca și PCR să fie un partid comunist adevărat, revoluționar. Trebuia să se înțeleagă cum că insurecția a fost opera, în principal, a ilegaliștilor inarmați, ajutați de armată. Regele și celelalte partide din Blocul Național nu erau menționate decât la "și altele". Cam asta era povestea repetată în "timpurile bune" (că-mi vine să și plâng).
Mie imi e indiferent. Nu e ca si cum se mai impiedica cineva de amanuntele astea istorice... Poate n-ar strica sa sarbatorim cate-un pic in fiecare zi faptul ca avem o tara in care nu cad bombe, in care scolile nu sunt poligoane de tragere, in care masinile nu sunt capcane explozive - si sa incercam, cate-un pic in fiecare zi, sa indreptam din lucrurile care nu merg. Incepand cu meltenismul, ori cu viziunea aia stupida ca romanii sunt ori napastuitii lumii, ori buricul pamantului.
10 mai ar fi cea mai potrivită dintre cele enunțate de tine. Pentru mine, 23 august a fost întrucâtva recuperată când am aflat că e ziua lui Andrei Pleșu, pe care orice ar zice oricine, îl iubesc fără condiții. 1 Decembrie e ok, pentru că e mereu ca poporul ăsta - sumbră, lipsită de strălucire, și rece like your ex's heart. Lamulțean, Victor!
Andrei Plesu e cel mai simpatic basist ever. Si care a continuat sa (imi) fie simpatic si dupa ce si-a revenit din ratacirile basiste. 😊
lasă că și eu am fost băsistă și iohannistă. După o vreme ne mai trec aceste inflamații/rătăciri mentale, slavă domnului.
Nu te condamn, nimeni nu e perfect. 😅
Uite, mie de exemplu intr-o vreme imi placea de Escobar, saracu', alt politician controversat. A murit ca un caine, impuscat pe acoperis. Azi ar fi fost ziua lui, ar fi implinit 79 de ani. 😒
Chiar si ziua de 1 Decembrie are stralucirea ei, depinde cu cine o sărbătorești:)! La multi ani!
Nici 24 ianuarie nu a fost o unire... Cele două principate au rămas tot așa, separate, fiecare cu parlamentul ei, cu organizarea ei, „dăcât” că au avut același domnitor. De-abia în 1862 s-a produs unirea propriu zisă, dar... tot tot iarna! Hmmm! Ar mai fi 1 iunie, când Mihai Viteazul a cucerit Moldova, și a realizat prima unire... Dar e cam mult de-atunci și, în fond, Mihai n-a unit ci a cucerit... Cred că, totuși 10 mai rămâne cea mai bună alegere...
Ia uite cine e bine informat, chapeau!
La 23 august era sărbătorită "Insurecţia armată antifascistă din august 1944 organizată şi condusă de Partidul Comunist Român". Regele nu exista. Data nici nu contează. E un ritual anual, un reflex colectiv condiționat, un accesoriu din instrumentarul politic.
Da. Dar “insurectia” era tradarea aliatului si a inceput cu arestarea de catre Mihai a lui Antonescu. Care nu ne-a acordat rolul de cobeligerant. Doar i-a adus regelui o decoratie de tinichea de la Stalin. Si multa suferinta.
Nu despre realitatea istorică vorbeam ci despre crearea instituțională a realității.. Atunci, în realitatea creată de PCR (un instrument sunt filmele lui Sergiu Nicolaescu) , 23 august era un mit fondator al României populare/socialiste/comuniste. Comuniștii (Lenin) sunt un partid revoluționar deci preiau puterea prin revoluție (nu prin alegeri burgheze). Metoda revoluționară leninistă e insurecția armată (nu terorismul de exemplu, ca la narodniciști). Așa că s-a inventat această insurecție pentru ca și PCR să fie un partid comunist adevărat, revoluționar. Trebuia să se înțeleagă cum că insurecția a fost opera, în principal, a ilegaliștilor inarmați, ajutați de armată. Regele și celelalte partide din Blocul Național nu erau menționate decât la "și altele". Cam asta era povestea repetată în "timpurile bune" (că-mi vine să și plâng).
Mie imi e indiferent. Nu e ca si cum se mai impiedica cineva de amanuntele astea istorice... Poate n-ar strica sa sarbatorim cate-un pic in fiecare zi faptul ca avem o tara in care nu cad bombe, in care scolile nu sunt poligoane de tragere, in care masinile nu sunt capcane explozive - si sa incercam, cate-un pic in fiecare zi, sa indreptam din lucrurile care nu merg. Incepand cu meltenismul, ori cu viziunea aia stupida ca romanii sunt ori napastuitii lumii, ori buricul pamantului.
Nu stiu, zic si eu...
Mie aia ca suntem buricul pamantului imi place un pic. 😅
Zici bine, da! La multi ani, romane!