Calugarul budist din Piata Muncii
Acum multi ani l-am cunoscut pe un domn mai in varsta care parea foarte fericit. Adica nu parea, chiar ERA fericit, respira fericire prin toti porii. Se vedea pe fata lui. Nimic nu il tulbura, nici abuzurile guvernantilor, nici inflatia galopanta (pe vremea aceea leul isi schimba valoarea in fiecare zi), nici obraznicia lumii din jurul lui. Era ca un calugar budist deghizat in pensionar post-decembrist in zona Piata Muncii. Zambea necunoscutilor si se bucura de spectacolul lumii din jurul lui.
L-am felicitat pentru calm, echilibru si detasare si mi-a spus ca nu fusese tot timpul asa. Ca atunci cand era tanar era foarte agitat, competitiv, agresiv, justitiar, insista tot timpul sa aiba dreptate, reactiona disproportionat la ceea ce el considera ca e lipsa de respect. Se simtea nefericit, simtea ca toti cei din jurul lui il foloseau (ceea ce probabil ca era si adevarat, ne folosim cu totii unii de altii), nu avea timp si putere sa faca lucrurile care ii faceau placere.
Intr-o buna zi, dupa ce s-au inghesuit deodata mai multe evenimente proaste in viata lui (dupa cum stim cu totii evenimentele bune/proaste din viata noastra nu sunt distribuite uniform ci in grupuri, ‘clusterizare’ se numeste) a simtit ca trebuie sa faca ceva, ca altfel o da in diverse. Depresie. Agresivitate. Cinism. Mizantropie.
Cele doua liste
Pe vremea lui psihoterapia nu era o optiune asa a abordat problema ca un inginer ce era si s-a apucat sa faca doua liste.
Una cu toate lucrurile care l-au facut fericit in trecut sau l-ar fi putut face pe viitor. De exemplu sa isi bea cafeaua cu nevasta in liniste, fara sa se certe. Sau sa iasa cu prietenii la o bere, cu prieteni care nu se vaicaresc, nu fac reprosuri si nu-i cer bani imprumut.
O a doua lista cu toate lucrurile care il faceau nefericit, de exemplu atunci cand nu se tinea de promisiunile pe care le facea. Sau cand se certa cu oamenii.
Intuitia ii spunea ca desi lucrurile care il sacaie sunt marunte se aduna ca intr-un ghem urias care ii controleaza viata. Si tot intuitia ii spunea ca fiind marunte le poate lichida pe rand, nu e nevoie de o abordare holistica, care sa ii schimbe in mod fundamental viata intr-o singura zi.
Primul pas ca sa iesi din groapa este sa incetezi sa mai sapi
Nu avea un plan precis ce sa faca cu listele respective, dar simplul fapt ca le avea, ca le citea, ca adauga cate ceva la ele il facea sa simta ca face ceva sa iasa de pe fundul gropii. “Primul pas sa iesi din groapa este sa incetezi sa mai sapi“ isi spunea in timp ce lucra la liste ca la planul unei masini. Adauga, stergea, modifica, incerca sa alinieze piesele diferite.
Pe masura ce isi revizuia listele si-a dat seama ca unele din cele de acolo nu depind de el asa ca orice ar face nu le poate influenta. Le-a sters si a decis ca ca intra la categoria “nu e de pe lista asta“. O alta forma de a spune “nu e sub controlul meu” sau “nu e responsabilitatea mea”.
Ori de cate ori avea de luat o decizie mica sau mare se intreba care varianta ar fi mai potrivita cu listele lui. Ori de cate ori avea timp liber incerca sa bifeze ceva de pe lista “buna” si sa evite lista “rea”.
In timp cele doua liste au devenit pentru el un fel de religie personala pe care o practica tot timpul. Un fel de confruntare intre Bine si Rau in care el incerca sa practice Binele si sa evite capcanele Raului. Un fel de busola care ii arata directia in care trebuie sa mearga.
Pentru majoritatea oamenilor listele sunt ca sa nu uite ce au de cumparat . Pentru el listele erau ca nu uite ce anume il face fericit. Si sa faca din ce in ce mai des din lucrurile acelea. Si sa le evite pe cele care il fac nefericit. Si pana la urma asta s-a si intamplat.
Pe voi ce va face fericiti? Ce ati pune pe lista voastra?
Mă fac fericită diminețile de weekend, când toată lumea încă doarme, iar eu îmi beau cafeaua în bucătărie, în pijamale. În fața mea — cea mai frumoasă cană de cafea și, alături, una de ceai. Pe farfurie, o felie de pâine prăjită cu unt — un obicei păstrat din copilărie, ca o punte între trecut și prezent.
Răsfoiesc Formula AS, revista pe care o citesc din liceu — de peste N ani, dar nu-i număr, îi simt doar în mine. Dau drumul la radio, pe Europa FM, și atunci mă cuprinde liniștea aceea bună, rotundă, care se numește simplu: fericire.
Cel mai mult imi place sa practic recunostinta. Mereu am o multime de lucruri care ma fac recunoscatoare. Problema e m-am concentrat prea mult pe asta si am pierdut din vedere partea cealalta. Acum vreau sa fac o lista cu ceea ce ma scoate din sarite, cu rautatile celor din jur. Deci am ajuns la doua liste, dar cu una pusa putin deoparte.