Felicitări! Îmi place articolul iar tema e foarte importantă. E opinia mea și profit de ocazie pentru a adăuga, cu voia dvoastră, și altele:
1) o opinie e un enunț. Simplificând (exclud hibrizii), un enunț poate fi adevărat sau fals. Testul e argumentarea, iar asta presupune consum de energie. Argumentarea implică verificare și, înainte de asta, punerea la îndoială a opiniei/enunțului. Îndoiala nu te face fericit, unul dintre motivele pentru care e mult mai facil să crezi decât să verifici.
2)a mai apărut un actor major în jocul adevăr-fals: asistențul AI. O sabie cu două tăișuri (dual use) care implică întrebarea: poate fi AI-ul instrumentalizat în mod cinic?
3)raportul adevăr-știință nu e unul de egalitate și fraternitate. Istoria științei e plină de adevăruri științifice infirmate de știința epocii următoare. La epoci diferite, "paradigme științifice" diferite. Kuhn argumenta că, în interiorul unei paradigme, știința e o religie. Până la schimbarea de paradigmă. Constanta în știință e folosirea metodei științifice și ajungem astfel unde-am pornit - în ce măsură este un individ capabil să verifice o opinie. Asta mai ales în viteza și cacofonia din jurul nostru. Nu-i ușor și vă apreciez optimismul!
Hai că mă bag si eu în seamă, ca ospătarii care vin să strânga sticlele goale si se bagă de aiurea în discuțiile clientilor. Sindromul ospătarului îi zice.🙃
"raportul adevăr-știință nu e unul de egalitate și fraternitate."
Raportul nu poate fi decât unul de fitnes/corespondență cu realitatea. O ipoteza nu este niciodată adevărată sau falsă, ci doar se potriveste sau nu cu realitatea.
Pentru că nu avem niciodată acces direct la Realitate (Plato's cave, remember? ), ci doar unul indirect, mediat de tot felul de instrumente firave si imperfecte, cum ar fi simțurile noastre, care citesc Realitatea (=Adevăr) partial, contradictoriu, distorsionat.
Mulțumesc, aici vroiam s-ajung. E ceea ce descoperiseră sofiștii antichității grecești: dacă nu există adevăr absolut atunci hai să practicăm adevărul relativ. Contra cost și cu toate tekhne-le posibile ("sofisme"). Le rămânem datori pentru asta!
Stomatologul e cel mai important specialist intr-o lume de tip “dog-eat-dog” si in care negocierea sociala a realitătii se face tot mai mult cu ajutorul dinților.
Eu mă gândesc serios să imi montez din vreme niste canini mai seriosi, că vin vremuri tulburi.
Felicitări! Îmi place articolul iar tema e foarte importantă. E opinia mea și profit de ocazie pentru a adăuga, cu voia dvoastră, și altele:
1) o opinie e un enunț. Simplificând (exclud hibrizii), un enunț poate fi adevărat sau fals. Testul e argumentarea, iar asta presupune consum de energie. Argumentarea implică verificare și, înainte de asta, punerea la îndoială a opiniei/enunțului. Îndoiala nu te face fericit, unul dintre motivele pentru care e mult mai facil să crezi decât să verifici.
2)a mai apărut un actor major în jocul adevăr-fals: asistențul AI. O sabie cu două tăișuri (dual use) care implică întrebarea: poate fi AI-ul instrumentalizat în mod cinic?
3)raportul adevăr-știință nu e unul de egalitate și fraternitate. Istoria științei e plină de adevăruri științifice infirmate de știința epocii următoare. La epoci diferite, "paradigme științifice" diferite. Kuhn argumenta că, în interiorul unei paradigme, știința e o religie. Până la schimbarea de paradigmă. Constanta în știință e folosirea metodei științifice și ajungem astfel unde-am pornit - în ce măsură este un individ capabil să verifice o opinie. Asta mai ales în viteza și cacofonia din jurul nostru. Nu-i ușor și vă apreciez optimismul!
Hai că mă bag si eu în seamă, ca ospătarii care vin să strânga sticlele goale si se bagă de aiurea în discuțiile clientilor. Sindromul ospătarului îi zice.🙃
"raportul adevăr-știință nu e unul de egalitate și fraternitate."
Raportul nu poate fi decât unul de fitnes/corespondență cu realitatea. O ipoteza nu este niciodată adevărată sau falsă, ci doar se potriveste sau nu cu realitatea.
Pentru că nu avem niciodată acces direct la Realitate (Plato's cave, remember? ), ci doar unul indirect, mediat de tot felul de instrumente firave si imperfecte, cum ar fi simțurile noastre, care citesc Realitatea (=Adevăr) partial, contradictoriu, distorsionat.
Mulțumesc, aici vroiam s-ajung. E ceea ce descoperiseră sofiștii antichității grecești: dacă nu există adevăr absolut atunci hai să practicăm adevărul relativ. Contra cost și cu toate tekhne-le posibile ("sofisme"). Le rămânem datori pentru asta!
excelent. (totuși, cer context despre punctul care se referă la faptul că matematica e rasistă, pe toate celelalte le-am întâlnit și eu)
În mediul academic, există o ramură serioasă de cercetare numită Etnomatematică și studii critice asupra "albeții" (whiteness) în educația matematică.
good thing că sunt stomatolog
Stomatologul e cel mai important specialist intr-o lume de tip “dog-eat-dog” si in care negocierea sociala a realitătii se face tot mai mult cu ajutorul dinților.
Eu mă gândesc serios să imi montez din vreme niste canini mai seriosi, că vin vremuri tulburi.